Pages

miercuri, 22 ianuarie 2020

Vaccinurile nu cauzează Autism

Vaccinurile și Autismul sau cum nu există nicio legătură dintre acești 2 termeni.

     Ador știința pentru că oferă explicații argumentate la multitudinea de întrebări din jur. O ador în special, de când au apărut copiii în familie, pentru că trăiesc insight-uri utile și informative. Această postare nu este deloc despre poziția mea pro sau anti administrare de vaccin la copii, mi-aș băga la propriu mâna într-o gură de rechin în asemenea caz, la câtă zâzanie provoacă acest subiect, ci aș dori pur și simplu să sparg un mit, care din păcate, este încă foarte promovat online și printre părinți - despre așa-zisa relație cauzală dintre vaccinuri și autism.

Sursa pozei: google.com
     Am ales să scriu despre acest subiect, pentru că în ultimii ani această afecțiune e tot mai des întâlnită printre copii. Mai exact, potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, 1 din 160 copii are o tulburare din spectrul autist, fiind astfel numită neoficial epidemia secolului 21 și cea mai des întâlnită tulburare la copii. Este foarte important, ca în calitate de părinți să conștientizăm simptomele acestei tulburări, pentru că intervenția la timp va oferi șanse mai mari de reabilitare a copilului și de integrarea a acestuia în societate.

Stephen M. Edelson

     Pe data de 6 octombrie 2018, la inițiativa A.O. SOS Autism la Chișinău s-a organizat o întâlnire cu participarea directorului Institutului de Cercetare pentru Autism din S.U.A - Stephen M. Edelson. Biblioteca Hașdeu a oferit spațiul și atmosfera potrivită pentru o prezentare de circa 40 de minute a cercetătorului și pentru o sesiune de întrebări/răspunsuri cu cei interesați. Cercetătorul călătorea într-un turneu european cu subiectul Latest research in autism, și aflând că este la Kiev, specialiștii organizației SOS Autism din Chișinău au decis să-l invite să țină o prelegere pentru cei interesați și la noi. Câteva concluzii adunate de la acea întâlnire aș dori să le punctez mai jos:

📌Toate cercetările organizate până acum din domeniu nu au demonstrat nicio legătură dintre vaccinuri și autism. Verificați link-uri credibile în internet, se pot găsi surse directe cu studiile realizate (Danemarca, S.U.A., Marea Britanie).
📌Cazurile de autism au devenit "populare" în ultimul timp pentru că diagnosticul corect al acestui spectru de tulburări a început să apară abia după anii 2000. În Moldova, mulți copii cu tulburări de spectru până nu demult erau diagnosticați cu schizofrenie sau simptome atribuite acestei boli (!).
📌Vaccinul nu cauzează autism, pentru că nici măcar cercetătorii nu cunosc cauzele apariției acestei tulburări în mod definitiv până în prezent. Totuși printre cauzele principale sunt enumerate drept genele moștenite și factorii de mediu.
📌Eroarea este indusă și din cauza vârstei copilului, căruia la 2 anișori îi este administrat vaccinul ROR și tot la această vârstă părinții observă primele simptome neobișnuite la copil, Uneori diagnosticul este pus a 2-a zi după ce a fost vaccinat copilul, dar acest număr de copii diagnosticați cu autism rămâne oricum foarte mic față de milioanele de copii care sunt vaccinați și nu fac după aceea autism.

     Organizația Mondială a Sănătății definește Autismul drept un tip de tulburare de dezvoltare omniprezentă caracterizată cumulativ printr-o dezvoltare anormală înainte de vârsta de 3 ani și o funcționare deficitară în domeniul interacțiunii sociale, comunicării și comportamentelor repetitive. Etiologia acestei tulburări încă este necunoscută, savanții lucrează la moment intens în această direcție, dar nu pot obține răspunsuri definitive, pentru că fenomenul autismului se petrece în craniu, la nivel de creier și după cum știm toți, e imposibil de ajuns acolo pentru a cerceta sub microscop și de făcut concluzii finale. Un lucru e sigur, autismul nu e cauzat de vaccinuri și trebuie să lăsăm acest mare mit în secolul trecut!


     În Republica Moldova copiii diagnosticați cu acest tip de tulburare pot beneficia de serviciile Asociației Obștești SOS Autism. Nu este deloc ușor să ai un asemenea copil special, mai ales fiind la noi în țară. Este nevoie de conștientizare și acceptare a realității, pentru a-i oferi micuțului șanse de integrare și reabilitare în societate. Am adresat echipei SOS Autism 10 întrebări despre activitățile desfășurate, despre greutățile pe care le întâmpină și iată ce informație s-a adunat.

Întrebare: Cărui grup-țintă oferiți serviciile organizației? Activați cu susținerea statului?
Răspuns: Grup țintă de beneficiari: copiii cu autism și familiile acestora, specialiști (terapeuți, medici, cadre didactice). Nu avem suport financiar de la stat, suntem la autofinanțare.

Întrebare: Ce servicii oferă organizația dvs.? Care sunt prețurile pentru aceste servicii?
Răspuns: Servicii de terapie : 6000 lei/lună
Servicii de instruire părinte: 200 lei/ora
Servicii de diagnostic: 250 lei/consultația primară
Consultația medicului psihiatru: 250 lei
Cursuri pentru specialiști.

Întrebare: Câți specialiști activează în organizația dvs? Care este procedura de apelare la serviciile organizației?
Răspuns: 26 angajați.
Mesaj pe facebook sau sunet la 068880988.

Întrebare: Care sunt primele simptome ale autismului și de la ce vârstă pot fi observate de părinți?
Răspuns: La vârsta de 18 luni, medicul de familie este obligat să aplice screening-ul în autism care se află în cartel medical la pagina 46.
În cazul în care nu s-a făcut, părinții pot intra pe site-ul nostru ,autismmap.md, și face acolo screening-ul online, rezultatele vor fi expediate prin email.
Simptome la 18-36 luni:
• Evitarea contactului vizual (este unul din simptomele clasice al autismului. Copilul fie nu se uita la tine în ochi, fie parca se uita prin tine)
• Utilizează expresiile faciale și mimica neadecvat, nu corespunde cu ceea ce vorbește sau cu situația cu care se confruntă. De exemplu copilul cu autism poate rade când vă vede plângând. Acest lucru nu înseamnă că el nu înțelege sau nu empatizează cu dvs, doar că nu știe să-și gestioneze mușchii feței.
• Nu ține cont de mimica și expresiile faciale ale altor persoane, de gesturile acestora sau tonul vocii. De aceea uneori, când îi certați, ei nu reacționează.
• Utilizează foarte puține gesturi (un exemplu clasic în acest sens este că nu arată cu degetul). Sau pare a fi foarte rece, indiferent, mai degrabă un roboțel decât un copil.
• Reacționează neadecvat la sunete, mirosuri, texturi, gusturi. Poate fi extrem de sensibil la sunete stridente (de aici gestul clasic de astupare a urechilor cu mâinile).
• Pare a fi neinteresat de persoane care intra sau pleacă dintr-o încăpere în care se află, dar și de eforturile altor persoane sa-i atragă atenția.
• Poate avea posturi neadecvate ale corpului, stângăcie în mișcări sau un mod excentric de a se mișca (de exemplu mersul exclusiv pe vârfuri).
• Copilul urmează o rutină fixă (de exemplu alege mereu același drum pentru a merge la magazin).
• Întâmpină dificultăți în a se adapta la orice schimbare de orar sau locație (face crize dacă se schimbă mobila din odaie sau merge la culcare la o ora diferită).
• Manifestă un atașament neobișnuit față de jucării sau obiecte stranii (chei, lanterne, benzi de cauciuc). Necesitatea obsesivă de a aranja obiectele în rând sau într-o anumită ordine.
• Interese foarte restrânse. De exemplu pentru numere sau simboluri (de exemplu memorarea și recitarea informațiilor despre telefoane sau fenomene ale naturii, memorarea diferitor denumiri de mijloace de transport etc.)
• Petrece mult timp urmărind obiecte care se rotesc sau se focusează pe anumite părți ale obiectelor (de exemplu roțile unei mașinuțe)
• Repetă o anumită mișcare sau acțiune iar și iar, ca de exemplu fluturări din mânuțe, sărituri, balansări, alergatul dintr-un capăt în altul al odăii fără sens, rotiri în jurul propriei axe (acest comportament este numit auto stimulator, deși foarte mulți cercetători au demonstrate că el are mai degrabă rolul de a calma copilul decât de a-l stimula).
• Copilul poate vorbi cu un ton straniu al vocii, sau cu un accent și ritm impropriu. De parca ar fi vorbitor de alta limba.
• Repetă aceleași fraze și cuvinte iar și iar, fără intenția de a comunica
• Răspunde la întrebare repetând-o, nu dând un răspuns.
• Utilizează limbajul incorect (erori gramaticale, cuvinte greșite), sau vorbește despre el la persoana a treia.
• Întâmpină dificultăți în a spune ce își dorește sau de ce are nevoie.
• Nu înțelege instrucțiuni sau întrebări simple (cum ar fi de exemplu cum te cheamă sau unde e mama etc.)
• Înțelege tot ce-i spui literalmente (adică nu percepe gluma, sarcasmul, ironia, nu recunoaște minciuna).
• De obicei copiii cu autism încep să vorbească târziu. Pentru a va da un reper, vă comunic că la 2 ani copilul ar trebui să vorbească cu fraze simple din două cuvinte. De exemplu ”mami, hai!”
• Copilul nu este interesat de alți oameni sau de ceea ce se întâmplă în jurul lui. De obicei acest lucru este vizibil la terenul de joaca, la grădiniță, într-un mediu unde sunt mai mulți copiii de aceeași vârstă.
• Copilul nu șie cum să contacteze cu alți copii, să se joace cu semenii sau să lege prietenii. În acest caz copilul poate sa manifeste interes fata de ceilalți dar într-un mod neadecvat, sa dea buzna peste ei într-un mod prea invaziv, sa-i pipăie ca pe niște păpuși, sa le bage degetele în ochi sau nas.
• Copilul preferă să nu fie atins, îmbrățișat sau gâdilit.
• Nu știe să se joace pe roluri, nu se implică în jocuri de grup și nu utilizează jucăriile în mod creativ (nu este capabil să se prefacă sau sa pretindă ca este altceva sau altcineva).
• Nu înțelege emoțiile și îi este greu sa imposibil să vorbească despre ele.
• Pare să nu audă când cineva vorbește cu el sau ea
• Nu împărtășește cu ceilalți emoțiile și plăcerile sale. Nu vine să vă arate un lucru care i-a plăcut sau o activitate care i-a reușit.

Întrebare: Descrieți portretul psiho-emoțional al unui copil autist înainte de a lucra cu un specialist? Și cum ați putea descrie un copil autist implicat zilnic în activitățile centrului dvs.?
Răspuns: Copilul cu autism neintegrat în terapie face progrese mici în dezvoltare, și dacă până la vârsta de 5-6 ani nu este învățat un mod de comunicare (indiferent că este verbal, gestual, scris), poate să aibă grave probleme de comportament.
Imediat ce este încadrat în terapie, copilului i se dau instrumente pentru a se orienta și funcționa în această lume cu reguli greu de înțeles pentru ei. Totodată se lucrează cu familia, pentru că cheia de succes pentru copilul cu autism este implicarea tuturor actorilor cu care el relaționează (părinți, bunei, cadre didactice, terapeuți).


Întrebare: Care este metoda de bază care se lucrează cu copiii cu autism? Ce este cel mai dificil în munca unui specialist care lucrează cu copiii cu autism?
Răspuns: Unica metodă dovedită științific, la nivel international, că funcționează în lucrul cu copiii cu autism este Analiza Comportamentală Aplicată (ABA).
Cel mai dificil în munca unui specialist este să rămâi obiectiv în terapie și să faci față timp îndelungat lipsei de rezultate. Deoarece succesul în reabilitare depinde mult de potențialul copilului, rezultatele pot apare greu și terapeuții des se demoralizează din această cauză.

Întrebare: Cine sunt specialiștii care lucrează cu acești copii? Unde se poate obține formarea necesară pentru a activa și studenții căror facultăți sunt bineveniți de a activa?
Răspuns: Terapeuții au studii psihologice.
Unicul curs acreditat de Ministerul Educației în tehnici de intervenție în autism îl ține A.O. SOS Autism.

Întrebare: Cum sunt integrați copiii cu autism în sistemul educațional din Republica Moldova?
Răspuns: Incluziunea este foarte dificilă. Acești copii au nevoie de însoțire 24 ore. Au nevoie de metode de predare specifice și foarte mult lucru individual. De aceea incluziunea la moment are loc în mare parte greșit în cazul copiilor cu autism și de aceea nu este eficientă.

Întrebare: Care este situația din teritoriu? Există centre în afara or. Chișinău?
Răspuns: În teritoriu situația este dezastruoasă. Nu există centre, nu există specialiști. Majoritatea părinților sunt nevoiți să-și lase casele și să vină în Chișinău pentru a-și ajuta copiii.

                                            

Întrebare: Cum apreciați evoluția activității organizației dvs. peste câțiva ani și cum apreciați integrarea copiilor cu autism în instituțiile școlare și în societate?
Răspuns: Serviciile pentru autism sunt o nișă neacoperită de nimeni deocamdată în Moldova. De aceea A.O. SOS Autism încearcă să cuprindă necuprinsul: de la servicii de diagnostic și instruire până la servicii de reabilitare. Or, asta este practic imposibil. Lipsa cadrelor de specialitate și a susținerii financiare din partea Statului face ca activitatea noastră să fie oarecum sporadică și să progreseze lent.
Totuși rata de creștere a numărului de copii cu autism în lume, dar și în Republica Moldova, este atât de mare (15% anual), încât în curând vom fi auziți și statul va fi nevoit să ia măsurile necesare. Suntem gata cu propuneri în acest sens.
Exact la fel este și cu incluziunea, școlară și socială. Fie în câțiva ani ne vom confrunta cu o gravă problem demografică, fie acceptăm, include și ajutăm acești copii să devină membri funcționali ai acestei societăți. O a treia cale nu există.

Pentru mai multe detalii accesați: http://autismmoldova.md/. Mulțumesc echipei SOS Autism pentru receptivitate și răspunsuri clare la întrebările adresate.

Niciun comentariu: