Pages

sâmbătă, 18 ianuarie 2020

Recenzie carte - Rețete de jocuri de Lawrence J. Cohen

”Un copil învață cel mai bine când e fericit.”

Cuvinte-cheie din articol: cărți de parenting, Lawrence J. Cohen, Rețete de jocuri, psihologia copilului, jocul, atașament parental, întrunirea pe canapea, parentajul prin joc, timp de joacă.

Încercare de a face o poză cu cartea.
Mi-am pus drept scop să descopăr toate cărțile pentru părinți. Fără excepție. Desigur nu pe toate în acest an, că mai sunt lucruri de făcut pe lângă citit, dar în câțiva an sper să reușesc să bifez planul. Ceea ce apreciez cel mai mult în acest tip de cărți, e faptul că recomandările și informația conținută poate fi aplicată atât în relațiile de cuplu, cât și în cele cu prietenii sau membrii familiei. Deoarece copiii sunt ca și adulții, ei înțeleg totul și au nevoie de un tratament potrivit și nu de parcă ar fi niște ființe inconștiente și neputincioase.

”Faceți contact vizual. Oferiți dezmierdări. Împăcați-vă întotdeauna după o ceartă. Oferiți iertarea fără să vi se ceară. Cereți-vă scuze când ați greșit. Când relația voastră trece printr-o perioadă dificilă, petreceți mai mult timp împreună. Ca modalitate de a rezolva un conflict, oferiți o îmbrățișare în locul pedepsei obișnuite. Spuneți-i fiecărui membru al familiei ce lucru apreciați la el.”

Sunt cărți, care merită toate caracterele unui articol aparte pe blog. Desigur totul e subiectiv și cineva ar putea privi diferit viziunea mea, dar diversitatea e minunată și oferă astfel spațiu pentru dezbateri și discuții. Lucrarea Rețete de jocuri - de ce și cum să te joci cu copilul tău a fost lansată în anul 2001 de psihologul american Lawrence Cohen, care se descrie pe Twitter ca: psiholog, tată, autor al cărților Rețete de jocuri, Rețete împotriva îngrijorării și Arta hârjonelii. Este de asemenea co-autor alături de Anthony T. de Benedet al lucrării Arta hârjonelii și a scris împreună cu Michael Thompson și Catherine O'neill Grace Prieteni buni, dușmani aprigi. A educat împreună cu soția Liz 2 copii. Rețete de jocuri a fost tradusă în 14 limbi și în 2017 ajungea la peste 100.000 de copii vândute. Pe lângă activitatea de scriitor, Cohen de asemenea oferă serviciile sale în calitate de speaker și consultant în școli publice și private. Mai organizează ateliere pentru părinți și își publică periodic articolele în jurnale și reviste populare. Deține doctoratul în psihologia clinică. Inovația sa științifică a fost bazată pe lucrul cu grupuri de soți și prieteni, supraviețuitori ai abuzurilor sexuale, de asemenea a fost primul cercetător care a organizat primele grupuri de terapie pentru supraviețuitorii bărbați în urma abuzului sexual. Autorul locuiește în Boston la moment, dar călătorește des în toată lumea pentru a-și promova teoria parentajului prin joc și conexiunea umană.

Lawrence J. Cohen
De ce am descris toate detaliile de mai sus? Pentru că în ultimul timp cărțile pentru părinți au devenit extrem de populare. Aș dori să aflu mai multe despre cine stă în spatele acestor cărți, despre studiile și implicările anterioare ale autorului, pentru a alege cărțile bune de literatura de bulevard. Aș dori să mă informez din surse veridice și credibile. De la autori, care au tangență cu domeniul psihologiei copilului și adulților, specialiști dedicați, cu experiență, nu autori consacrați în ale parenting-ului, apăruți de ieri. Și pentru că, nu în ultimul timp, acești autori merită să fie cunoscuți și valorificați, dacă ne plac atât de mult cărțile pe care le-au scris, trebuie să-i apreciem și pe ei.

”Jocul este principala cale de comunicare a copiilor. A împiedica un copil să se joace echivalează cu a împiedica un adult să vorbească și să se gândească. A-i controla jocul minut cu minut echivalează cu a controla fiecare vorbă spusă de cineva. Dar a-i lăsa pe copii să se joace complet singuri echivalează cu a petrece ziua împreună cu alți adulți, fără a vorbi deloc cu ei.”

Mi-a plăcut fiecare pagină din această carte. Deși sunt obișnuită cu informația și conținutul cărților de parenting, Rețete de jocuri e diferită prin faptul că oferă un text simplu, dar captivant și informativ și o metodă absolut necesară părinților: parentajul prin joc. Autorul prezintă jocul drept modul în care copiii își manifestă sentimentele și experiențele intime, despre care nu ar putea să ne vorbească din cauza limbajului nedezvoltat încă. Iar parentajul prin joc este modalitatea prin care noi, ca părinți sau persoane de referință, putem pătrunde în lumea copiilor, în condițiile impuse de ei, pentru a ne apropia, a stabili încrederea și conexiunea. Țin să menționez, că termenul parentaj nu se găsește în DEX la moment, dar îl văd atât de des în articole și cărțile pentru părinți, încât am decis să-l includ și eu în uz.

”În toiul crizei, copiii sunt potopiți de sentimente și simt că au pierdut controlul. Au nevoie de o persoană iubitoare lângă ei - poate nu în raza de acțiune a șuturilor (!), dar în apropiere. Vrem să învețe că nimic din ceea ce se află înăuntrul lui nu e prea îngrozitor ca să ne fie împărtășit -  nici măcar sentimentul copleșitor de frustrare.”


Am apreciat lucrarea, pentru că a inclus și alte concepte importante din relația părinți-copii. Autorul a scris în unul din capitole despre atașamentul parental, asociindu-l cu procesul de umplere a unui pahar. Atunci când paharul e plin, copilul se simte apreciat și încrezut în forțele proprii. Foamea, singurătatea, suferința și oboseala golesc paharul copilului. Atașamentul sigur se creează atunci, când părintele petrece timp calitativ cu copilul, îi oglindește în timpul jocului reacțiile și îi umple paharul cu iubire și acceptare necondiționată. Pe de altă parte, copiii cu un atașament nesigur vor avea puțină încredere în ei, vor fi anxioși și se vor agăța în permanență de părinții lor. Paharul lor e din păcate gol.

”O reumplere autentică se poate produce numai între oameni, nu între copil și televizor sau computer, oricât de ”interactiv” ar fi. Elementul-cheie al atașamentului sigur este responsabilitatea - reacția sensibilă a persoanei de îngrijire la nevoile copilului. Umplerea și reumplerea paharului copilului costituie fundamentul legăturilor sufletești dintre părinte și copil. E un lucru care nu se întâmplă doar o dată, ci iarăși și iarăși, în nenumărate miniinteracțiuni, pe parcursul anilor.”

Autorul recomandă întrunirea pe canapea în locul luării unei pauze. Restabilirea legăturii atunci când apare o problemă dintre părinte și copil poate fi făcută pe o canapea din casă și nu în camere diferite cu dispoziții diferite. Împreună și conectați e mult mai bine decât aparte și deconectați. Copilul nu se va simți singur, izolat și marginalizat ori luarea unei pauze anume asta și presupune, să fim izolați până când ne revenim emoțional, sau noi părinții sau copilul. Cohen recomandă apropierea, atitudinea jucăușă și înțelegerea afectivă în locul pedepsei, modificarea comportamentului și permisivitatea excesivă. Deci, practic vom număra până la 10 să ne treacă mânia, vom invita copilul pe canapea sau într-un loc liniștit din casă și vom discuta despre situația creată. Împreună vom stabili conexiunea, vom analiza și vom alege o soluție. Ne umplem astfel foarte frumos paharul emoțional.

”În majoritatea familiilor și a școlilor, luarea de pauze este folosită ca pedeapsă ori ca modalitate de a controla comportamentul copiilor. Dar uitați-vă cum se folosește termenul de pauză în sport: ceri pauză pentru tine sau pentru echipa ta, nu dai o pauză echipei adverse.”

Nu e publicitate.
Parentajul prin joc tratează cu respect copiii și stările prin care trec aceștia și îndeamnă părinții să găsească soluții la problemele de comportament prin conexiune emoțională, atitudine jucăușă și umplerea paharului cu dragoste. Rolul important al taților, este de asemenea menționat de autor, ca un pilon de bază în educația copiilor. În ciuda stereotipurilor culturale și de gen existente în societățile moderne, s-a demonstrat deja că implicarea taților în educație aduce cu sine o multitudine de beneficii. Am întâlnit un pasaj dedicat taților și rolul acestora și în cartea ”Crescându-l pe Cain”. Deci, pe bune, dragi tătici, fiți mai aproape de copii și jucați-vă cu ei. Sunteți foarte importanți, iar noi, mamele, ar fi bine să vă oferim spațiu și timp pentru a vă juca și petrece timpul calitativ cu copiii, chiar dacă riscați să păreți neîndemânatici.

”Tații - și bărbații în general - au posibilitatea de a aduce o imensă contribuție pozitivă în viața copiilor. Copiii au nevoie de punctele forte tradiționale ale taților, anume tăvăleala și alte forme de joc fizic. De asemenea, au nevoie ca bărbații să-și lărgească repertoriul -  să dezmierde, să aline și să facă parada modei...”

Timpul de joacă este un alt termen pe care îl întâlnim în lucrare. Ce se are în vedere de fapt prin el? Părintele sau persoana de referință alocă timp în mod regulat, de a petrece timp în doi, cu copilul. ”Adultul îi oferă întreaga atenție, fără întreruperi și cu concentrarea asupra conexiunii, implicării și interacțiunii”. Într-un fel, pe lângă timpul petrecut în mod obișnuit alături de copii, timpul de joacă presupune implicarea părintelui cu mai mult entuziasm și energie în interacțiunea cu copilul său, de asemenea mai multă cultivare a încrederii și apropierii, cu telefonul închis, conectare emotivă maximă la moment și evitarea oricăror factori distractivi. Eu cred că este posibil și noi, părinții, o facem deja, fără să conștientizăm poate, atunci când mergem să vizităm un loc special cu copiii sau organizăm activități deosebite acasă, gătim împreună, colorăm sau citim o carte interesantă.

Niciun comentariu: