Pages

luni, 27 ianuarie 2020

Ce am citit în 2019

Lectura continuă să fie cea mai preferată ocupație din timpul liber. Am descoperit pasiunea pentru cărți, relativ târziu, în timpul primului concediu de maternitate și continui să investesc o bună parte din buget pentru suplinirea bibliotecii, dar în anul 2020 îmi propun să citesc tot ce s-a acumulat pe rafturi până acum.

Concluziile anului trecut au fost lăsate într-o parte deja, dar la cât de intens și plin a fost, ajung abia acum să fac un rezumat al cărților citite în 2019. Trebuie să recunosc că îmi setasem o provocare din 30 de cărți, dar nu am reușit decât 20 în final, pentru că lecturile au fost foarte antrenante, am făcut notițe și am revizuit paginile marcate de câteva ori. Am pus accent pe un ritm moderat al lecturii, fără să țin cont de numărul cărților din provocare, de asemenea am ținut cont de dispoziție, ori am vrut să evit să citesc, când de fapt nu intra nimic în minte. Am citit din plăcere și pot să spun sigur, că la moment îmi aduc aminte în detalii subiectul din majoritatea lucrărilor. Din păcate, în ultimul timp, e la modă să citești multe cărți, dar mă întreb care e scopul lecturii cantitative, dacă pe termen lung vei rămâne cu foarte puțină informație în memorie?


Fapte împlinite:

20 de cărți citite în anul 2019
16 în română, 2 în limba engleză și 2 în limba germană, 2 citite în formă digitală
Top 3 cărți: Sapiens, Crescându-l pe Cain, Cele 7 deprinderi ale oamenilor eficace
Cartea anului 2019: Sapiens
Mi-a plăcut cel mai puțin: Femei de Charles Bukowski
De unde am luat cărțile: elefant.md, amazon.com, bibliotecă, Librarius, o carte a fost cadou
Cea mai scurtă carte: Câinele de bronz de Emanuela Iurkin (95 pagini)
Cea mai lungă carte: Crescându-l pe Cain (400 pagini)

Sapiens, scurtă istorie a omenirii - Această carte scobește fără milă în fiecare circumvoluțiune și cu fiecare pagină speri să obții măcar un minut de răgaz, să poți răsufla ușor și să-i dai măcar o șansă bietului Homo sapiens să-și compenseze vina. Dar nicio speranță. Se taie fără milă în specie începând cu instinctele evoluate și finisând cu iluziile construite tot de noi în ordinile imaginare. Recomand tuturor să o citiți, pentru a ne ancora cât de cât într-un cadru realistic al timpului și al lucrurilor care s-au perindat până acum. Cărțile din care am învățat istoria sunt niște broșuri distractive pe lângă această lucrare. O declar fantastică, cognitivă la maxim și tulburătoare până la protest.
Ați reușit deja s-o bifați? Ce părere aveți?


Tatăl celuilalt copil - O carte bună de parenting fără teorii, concepte și metode recomandate, este practic de negăsit astăzi. Într-un limbaj mai mult decât accesibil și tratând ideea principală în creșterea și educația copiilor, mai exact: dragostea și acceptarea necondiționată a acestor ființe mici, dar care pricep mult mai mult decât ne-am putea imagina, aș clasa lucrarea "Tatăl celuilalt copil" printre cărțile de bază dedicate părinților. Tot ceea ce este genial e și simplu cel mai des. Îmi place foarte mult stilul scriitoarei iraniene, de aceea foarte curând voi citi și ultima lucrare publicată ”Cei rămași și cei plecați”.

Bocete de nuntă de Lilia Calancea - Imposibil să nu te încerce fiorii și emoțiile când citești această lucrare. 15 schițe și povestiri semnate de Lilia Calancea te readuc în toate etapele vieții cu bune și rele, greutăți și bucurii. Originară din orășelul Strășeni, autorul povestește și detalii despre copilăria petrecută acolo, dar și experiențele trăite la Nistru, la bunei și rude. Totodată găsim povestiri inspirate din viața adultă, când deja revenea în Moldova pentru perioade scurte de timp.Istorioara mea preferată e Nășica, după care locul 2 și 3 sunt ocupate de Moștenirea și Soara mică. Dar mi-au plăcut și toate celelalte, în parte, pentru emoțiile trezite, stilul autorului sensibil, romantic, și tragic pe alocuri, dar totodată ancorat la maxim în realitatea acțiunii. Recomand să o găsiți și s-o lecturați. Autorii români și basarabeni ies din umbră foarte frumos, în special în ultimul timp, vreau să le descopăr pe rând lucrările și să vorbim și despre ele pe grupurile de cărți sau când ieșim la o cafea cu prietenii.


Semn că te am de Ioana Chicet-Macoveiciuc - Ultima zi de toamnă am prins-o alături de această lucrare. Un fragment notat vorbește mai mult decât multe alte cuvinte despre ea: 
"Eram prieteni buni. Eram părinți buni. Eram oameni loiali, corecți, obosiți, care încercau. Dar lipsea fix ce era mai important: emoția. Se uzase ca o pânză pe care ai spălat-o de atâtea ori încât s-a rărit și începi să vezi prin ea. Încă două spălări și se rupe de tot." 
Acest ultim roman semnat de Prințesă a devenit și cel preferat dintre cărțile scrise de ea. Mi-a plăcut pentru deschiderea realistă de culise din viața unui cuplu, burnout-ul se poate întâmpla și în viața de familie, mai ales după ce apar copiii, trece timpul și ochelarii roz se dizolvă în rutina zilnică. Tot ceea ce se va întâmpla depinde doar, pe de o parte de acțiunile sau pe de altă, de inacțiunile noastre.


Povestea mea de Michelle Obama - A fost a doua lucrare, citită anul trecut, prima în limba engleză și în formă digitală. Mi-a plăcut la general povestea fostei Prime Doamne, dar trebuie să recunoaștem și meritul redactorului, care a lustruit stilul și a construit un text perfect. Am aflat despre proiectele întreprinse de soția fostului președinte american din timpul ambelor mandate, dar și despre greutățile din copilăria și tinerețea acestei femei. Emoționant a fost să citesc și fragmentul în care, tinerii Obama, ambii cu studii și job-uri bune, nu își puteau realiza visul de a avea un copil. Șase ani după căsătorie, apelând la fertilizarea în vitro, Michelle devine pentru prima dată Mamă. Mi s-au părut totuși accentuate ideile despre rasism și mândria unei familii de culoare, care a ajuns pentru prima dată în istoria Americii sus, cu ajutorul forțelor proprii. Merită tot respectul și admirația această familie, cu siguranță, dar oare nu face mai rău de fiecare dată când reactualizează această ancoră neagră din istorie, încă atât de prezentă în societatea americană?

Arta subtilă a nepăsării de Mark Manson - La mijlocul lunii iulie, în Dortmund, întorceam ultima pagină a acestei cărți și atât de mult mi-a plăcut, încât am răsfoit încă vreo oră fragmentele notate din ea. Titlul este ales intenționat să atragă atenție și ulterior să fie cumpărat, pentru că în lucrare, surpriză (!), autorul nu vorbește despre cum să devii maestru în nepăsare, ci dimpotrivă, acesta propune nepăsarea (în engleză: ...not giving a fuck) drept o cale simplă de reorganizare a așteptărilor față de viață și de selectare a lucrurilor care contează cu adevărat. 
Nu am regretat alegerea de lectură și chiar o recomand.
Am apreciat mult ultimul capitol referitor la conștientizarea și acceptarea morții, sfârșitului nostru. Doar așa vom aprecia valorile cu adevărat importante pentru noi, ne vom elibera de gândul de a trăi din plin doar azi și mâine și ne va ajuta sa medităm ce va rămâne după noi? (exemplul activității antropologului E. Becker). Fragmente:
  • ”...asta presupune adesea să renunțați la tot felul de idei grandioase despre sine: că aveți o inteligență unică, că sunteți spectaculos de talentați, intimidant de atractivi sau dimpotrivă, niște victime demne de toată lumea. Mai presupune să renunțați la convingerea că totul vi se cuvine și la credința că toată lumea vă datorează ceva;”
  • ”Când simți că ești într-o luptă cu lumea, sunt mari șanse să te afli, de fapt, într-o luptă cu tine însuți;
  • ”Ce vrei de la viață? VS ce fel de durere vrei în viață? pentru ce ești dispus să lupți?;” 
  • Durerea face parte din proces. E important să o simți. Dacă nu te oprești din vânarea momentelor de euforie sub care îți ascunzi durerea, dacă nu renunți la convingerea că totul ți se cuvine și la gândirea pozitivă amăgitoare, dacă în continuare faci aceleași lucruri, atunci nu vei reuși niciodată să produci motivația necesară unei schimbări autentice.
Vârful Toaca, Masivul Ceahlău, România
Crescându-l pe Cain de Dan Kindlon și Michael ThompsonAceastă carte mi-a schimbat felul în care îmi privesc bărbații din casă. Am savurat fiecare pagină din ea. Cele 12 capitole abordează caracteristicile cele mai importante ale băieților, unele pe care trebuie să le acceptăm așa cum sunt și altele care pot fi ameliorate prin comunicare, oferire de suport emoțional. Băieții au nevoie de spațiu pentru nivelul lor înalt de activitate fizică, ei nu sunt diferiți de fete și au nevoie în egală măsură de comunicare și schimb de emoții. E important să le oferim și spațiu atunci când intră în pubertate, controlul și supravegherea pot fi privite negativ de tineri, ulterior preferând auto-izolarea. O recomand tuturor părinților de băieți. Mi-au plăcut fragmentele transcrise mai jos, dar practic toată cartea este lipită cu notițe.
  • "Băieții pot atinge un nivel înalt de autocontrol și disciplină într-un mediu care le permite să fie liberi și activi din punct de vedere fizic." 
  • "Depresia unui băiat e deseori ignorată pentru că seamănă cu așteptările culturale despre bărbăție. Stoicismul, reținerea emoțională și chiar retragerea în fortăreața solitudinii sunt comportamente masculine acceptate și uneori chiar admirate." 
  • "Lecția despre sinceritatea emoțională pe care un tată o predă fiului prin felul în care răspunde la propriile sale defecte și eșecuri e mai important decât să fie, efectiv, un expert în orice încercare. După vârsta de opt sau nouă ani, un băiat poate vedea dincolo de măștile emoționale - fie ele conștiente sau nu - pe care le afișează tatăl său."

Creștem împreună de Naomi AldortLucrarea prezintă drept tehnică de bază - comunicarea S.A.L.V.E. Tehnica este dedicată părinților, pentru a le oferi tehnici și metode atunci când doresc să găsească alternative blânde pedepselor și cuvinte aspre. Este o carte și de dezvoltare personală în același timp. Creștem împreună conține și teorie, dar e o lucrare și practică, abundând de sugestii și sfaturi practice pentru situațiile de crize emoționale, plâns, situații în care copiii sunt furioși, agresivi, simt ură sau simt teamă în diverse contexte. Link-ul spre recenzia completă îl las aici: https://panu4i.blogspot.com/2019/04/crestem-impreuna-recenzia-cartii.html?m=1.

Chișinău
Cele 7 deprinderi ale oamenilor eficace de Stephen R. Covey - E cea mai bună carte de dezvoltare personală și profesională citită de până acum. M-a așteptat cumințică 7 ani pe raft, fără să-mi sugereze cel puțin o dată să o i-au și s-o răsfoiesc. Am citit-o în limba engleză și mi-a luat fix o lună cu tot cu notițe și revizuiri. Limbajul pe alocuri e dificil, dar când ajungi la final de capitol imaginea se întregește. Cele 7 deprinderi: Fii proactiv, Începe cu gândul la final, Pune prioritățile pe primul loc, Gândește câștig/câștig, Încearcă mai întâi să înțelegi și apoi să fii înțeles, Acționează în sinergie, Ascute ferestrăul pot părea dificile, comice și fără sens chiar, însă atunci când le parcurgeți și faceți notițe totul va căpăta sens și direcție. Sunt descrise multe metode, tehnici, dar luați-le pe rând, în funcție de necesitate și priorități Ca să-mi provoc neuronii responsabili de limba engleză am scris și o recenzie în această limbă, imediat după ce am terminat să citesc cartea: http://panu4i.blogspot.com/2019/04/friends-long-time-no-book-reviews-so-i.html?m=1.

Femei de Charles Bukowski - Nu, nu și iarăși nu. Scrie foarte bine autorul, dar această lucrare, pur și simplu, contravine valorilor personale și am citit-o doar ca să ajung la sfârșit. 
Ce lucrare de Bukowski v-a plăcut și o recomandați? Merită încă o șansă?

Cum să învingi grijile și stresul de Dale Carnegie - Nu am rămas cu multe detalii după ce am citit această lucrare. Mai mult am rămas impresionată de lucrarea precedentă scrisă de acest autor ”Cum să câștigi prieteni și să influențezi oameni” (editată încă în anul 1936!), pe care intenționez să o recitesc în curând. Totuși, revenind la la lucrarea despre griji și stres, iată principiile de bază enunțate în carte (ușor a spune, mai greu de făcut):
„Nu-ți face griji pentru problemele mărunte.”
„Înlocuiește îngrijorarea cu acțiunea.”
„La locul de muncă fii bun în ceea ce faci,fii flexibil,vizibil și optimist.”
„Nu-ți lăsa inamicii să capete putere asupra ta.”
„Să nu-ți mai fie frică de lucruri care nu se vor întâmpla niciodată.”
„Nu-ți fie teamă de schimbare.”
Mindset de Carol Dweck - O lucrare de dezvoltare personală utilă, dar care necesită conștientizare și lucrul cu propria persoană, pentru a o pune în practică cu succes. Fiind profesoară de psihologie la Universitatea din Stanford, Dweck propune o teorie, conform căreia, inteligența, talentele și personalitatea ar fi structuri flexibile și prin multă muncă și străduință ar fi posibil să fie schimbate în bine. Pe de altă parte, autorul descrie profilul unei personalități rigide, convingerile căruia nu se schimbă și sunt relativ stabile pe parcursul vieții. Autoarea descrie în lucrare și rezultatele studiilor pe care le-a desfășurat despre succes și motivație.
”O simplă părere despre tine însuți îți poate influența o mare parte din viață, spune autoarea. Când ești atent la progresele pe care le faci, apreciezi efortul și perseverența, ai o mentalitate flexibilă, de învingător. Atitudinea rigidă, vigilența doar pentru rezultate, teama de eșec blochează reușita și satisfacțiile personale și profesionale. Pentru cei cu o mentalitate flexibilă eșecul este un semnal și o provocare, îl privesc cu curiozitate și interes.”
Olga de Bernard Schlink - A fost prima carte în limba germană împrumutată de la biblioteca de lângă noua noastră casă. Dacă nu aș avea familie, copii aș fi citit această carte în 2 zile. Deși e multă tristețe și durere, felul în care scrie autorul și dezvăluie acțiunea te ține prins pe tot parcursul lecturii.
Olga, protagonista, rămâne de mică orfană și este îngrijită de bunica, care nu numai că nu o iubește, ci îi arată zi de zi că viața nu e deloc un cadou. Devine profesoară, așa cum visează, dar se îndrăgostește de Herbert, fiul unui fermier bogat, o dragoste imposibilă din orice punct de vedere. Totuși e reciprocă și tinerii reușesc să se bucure câțiva ani pe ascuns unul cu celălalt. Dar Herbert e un tânăr care aspiră să cucerească necunoscutul, polul nord și calea până acolo, mai exact și face tot ce-i stă în puteri să-și îndeplinească visul. Pregătește expediția, pornește și nu se mai întoarce. Olga însă îi rămâne fidelă toată viața și îi scrie periodic lui Herbert, căruia i-a născut și un fecior. Eik nu va afla însă niciodată adevărul despre părinții lui. Toate aceste întâmplări au loc la începutul sec. al XX-lea. Pe timp de război, sărăcie și pe fundal lipsit de mari speranțe.
Au fost și în vest oameni împotriva sistemului și care au suferit enorm în urma politicii duse de șefii de atunci. Asemenea cărți deschid ochii și îți scade drastic mândria de victorie, cu care am fost atâta timp deprinși. Suferința e universală, simțită în același mod, indiferent de punctul geografic. Recomand să citiți și lucrarea "Cititorul" de același autor. Cititorul de fapt e și mai tare...


Câinile de bronz de Emanuela Iurkin - Din păcate la moment nu mai țin minte detaliile lucrării, am găsit și stilul greoi al autoarei pe alocuri. Da mi-aduc aminte perfect suferința fetiței, personajul principal al lucrării, care deplânge lipsa tatălui și al iubitului. Nu cred că aș mai reveni să o citesc. Dar poate în alt context îmi va reuși să mă conectez cu autoarea?

Rețete de jocuri de Lawrence J. Cohen - Sunt cărți, care merită toate caracterele unui articol aparte pe blog. Mi-a plăcut fiecare pagină din această carte. Deși sunt obișnuită cu informația și conținutul cărților de parenting, Rețete de jocuri e diferită prin faptul că oferă un text simplu, dar captivant și informativ și o metodă absolut necesară părinților: parentajul prin joc. Autorul prezintă jocul drept modul în care copiii își manifestă sentimentele și experiențele intime, despre care nu ar putea să ne vorbească din cauza limbajului nedezvoltat încă. Iar parentajul prin joc este modalitatea prin care noi, ca părinți sau persoane de referință, putem pătrunde în lumea copiilor, în condițiile impuse de ei, pentru a ne apropia, a stabili încrederea și conexiunea. Țin să menționez, că termenul parentaj nu se găsește în DEX la moment, dar îl văd atât de des în articole și cărțile pentru părinți, încât am decis să-l includ și eu în uz. Această carte face parte din categoria celor, care merită o postare aparte pe blog, deci las link-ul aici la recenzia completă: http://panu4i.blogspot.com/2020/01/recenzie-de-carte-retete-de-jocuri-de.html?m=1.


Ausgerechnet Deutschland de Wladimir Kaminer - A doua lucrare citită în limba germană și ea împrumutată de la biblioteca de lângă noua noastră căsuță. Kaminer scrie ușor, cu mult umor, pe alocuri cu foarte mult umor. Data asta despre experiențele emigranților sirieni în Germania. Kaminer emigrează singur la începutul anilor '90 în Berlin, în calitate de descendent evreu din Moscova. Cunoaște prea bine experiența unui venetic într-o țară nouă, dar după ce s-a adaptat, scrie cărți despre cum vede el adaptarea altor popoare în Germania modernă. Recomand cărțile lui chiar și pentru cei care încep să învețe limba germană, sunt ușor de înțeles și sunt pline de realități specifice acomodării și integrării în Germania.
Wuppertal
Mama și sensul vieții de Irvin Yalom - Nu puteam să las să treacă anul fără să citesc ceva scris de autorul preferat din domeniul psihologiei. Pe lângă faptul, că Yalom este psihoterapeutul meu preferat, îmi place foarte mult cum scrie, iar când prinzi doi iepuri într-o lucrare, atunci mă declar complet împlinită. Mama și sensul vieții prezintă istoria autorului cu 4 femei din diferite etape de viață. Are elemente auto-biografice, ceea ce face subiectul autentic și foarte captivant. Patru lecții de viață cu prenumele: Paula, Myrna, Magnolia și... Mama. Pentru psihologi și specialiștii din domeniu, recomand cu mare încredere în general cărțile lui Yalom.

Chișinău
Kinderland de Liliana Corobca - O fetiță minoră devine peste noapte mamă și tată pentru cei doi frați mai mici, când părinții pleacă peste hotare. Noi, cei crescuți cu părinți alături, nici măcar nu ne imaginăm ce înseamnă aceste greutăți. Lumea unei familii orfane de la țară, cu problemele zilnice, de gătit, spălat și mers la școală redată prin prisma unei fetițe mici e foarte greu de citit... Și unicul vis pe care îl visează zilnic copiii este revenirea părinților acasă. Vreau să descopăr și celelalte lucrări ale autoarei basarabence. 

Ce știu cu adevărat de Oprah Winfrey - Trebuie să recunosc, că nu știam multe lucruri despre Oprah, înainte să citesc cele câteva eseuri superbe din lucrarea cu accente autobiografice Ce știu cu adevărat. O cunoșteam drept moderatoare a unui talk-show popular american, secvențele căruia îmi apăreau sporadic în feed-ul din rețelele de socializare. Atât. Dar citind cartea, am aflat despre curajul, omenia și înțelepciunea acestei femei. Textele scurte din lucrare sunt cele mai importante lecții pe care le-a cules din viață până acum. Mi-au plăcut și le recomand spre lectură, în special femeilor.


Călugărul care și-a vândut Ferrari-ul de Robin Sharma - A fost cartea, care a dat startul lecturii în anul 2019. Și a fost un start cu bun augur, zic eu, pentru că mi-au plăcut cele 10 ritualuri descrise în ea. Considerată de unii fabulă despre împlinirea viselor, iar de alții doar pierdere de timp, cred că orice carte are ceva bun de oferit. Apropo, la mine nu o să găsiți păreri categorice (cu mici excepții), din simplul motiv că interpretarea noastră e influențată de factori diverși: dispoziție, vârstă, etc.
Călugărul care și-a vândut Ferrari-ul de Robin Sharma ne prezintă 10 ritualuri, pe care dacă le punem în aplicare putem să ne schimbăm calitativ viața. Wow, sună foarte asemănător cu frazele "5 pași spre un corp de vis" sau "cum să devii milionar peste noapte", dar mie mi-au plăcut, le notasem atunci și reveneam când aveam nevoie.
1️⃣Ritualul solitudinii - perioada zilnică, obligatorie de pace, în același interval de timp, între 15-50 min pentru a explora puterea vindecătoare a tăcerii, autorul mai spune, pentru a înțelege cu adevărat cine ești.
2️⃣Ritualul trupului - organizarea a cel puțin 5h pe săptămână a unor exerciții fizice sau a oricărei alte forme de mișcare.
3️⃣Ritualul hranei vii - cum îți hrănești corpul, așa îți hrănești mintea. Cât mai multe fructe și legume proaspete.
4️⃣Ritualul cunoașterii abundente - citește regulat! Învață întreaga viață și îmbogățește-ți baza de cunoștințe pentru binele tău și a celor din jur.
5️⃣Ritualul reflecției personale - acordă-ți timp sa te cunoști și te vei conecta la o dimensiune a ființei tale pe care nu ai știut niciodată că o ai. Lucru foarte important, am început să mă cercetez abia în acest an. Ce pot face bine? Ce îmi place să fac? Unde mă văd în 3-5 ani?
6️⃣Ritualul muzicii - petrece puțin timp ascultând muzică în fiecare zi, spune autorul.
7️⃣Ritualul trezirii devreme - 6h de somn sunt suficiente. Somnul nu e altceva decât un obicei și îl putem influența și schimba in funcție de programul nostru. Autorul scrie negru pe alb să nu mâncăm după 20:00 și să programăm în mintea noastră gânduri senine în cele 10 minute până la somn și după ce ne-am trezit.
8️⃣Ritualul cuvântului vorbit - suntem ceea ce gândim în fiecare zi. Sunt puternic, capabil și calm.
9️⃣Ritualul vieții radiante - semeni un gând, culegi o acțiune, să fim conștienți în gânduri și fapte.
🔟Ritualul simplității - ideea este să ducem o viață simplă, cu focalizare asupra priorităților și activităților cu adevărat semnificative. Cartea a fost scrisă la sfârșitul anilor '90. Oare ce ar schimba autorul reieșind din realitățile de astăzi? Mie mi-au plăcut aceste ritualuri, am încercat să le pun în practică, dar cu siguranță mai am de lucru!

Ce ați citit voi în 2019? Care a fost cartea anului?

Niciun comentariu: