vineri, 10 mai 2013

Articol despre psihologie


mai jos gasiti un articol din 2009 din revista "Clipa", un articol despre psihologie ca știință si nu numai. a fost scrisă de o moldoveanca care a ales aceasta directie de studiu in Cehia.
mi-a rămas in amintire materialul, pentru ca am investit si eu niște anisori buni in acest domeniu si din partea celor din jur am întâlnit diverse interpretări despre psihologie. totuși, am avut noroc cu profesorii, nimeni din cei care mi-au predat nu a regretat alegerea domeniului de studiu făcută...

"Chiar din prima zi au început sa ne verifice trăia motivatiei. Un lector a început cursul cu afirmatia ca dacă s-ar întoarce in timp si ar avea șansa de a-si alege o facultate, cu siguranță nu si-ar lua psihologia, ci vreo știință exactă. "In psihologie totul e posibil si când totul devine posibil ceva nu e in regula." Mii de teorii, si toate cu adevarurile lor. Totul e adevărat si valabil, si libidoul lui Freud, si complexul de inferioritatii lui Adler, si sensul suferintei lui Frankl. Ne-a zis ca e o știință "moale", in sens de inutilitate. Ba nu e nici știință, nu e "science", ci face parte din "arts". Încă un argument: in fizica, de exemplu, limbajul are un cod special, pe care nu fiecare îl înțelege, in timp ce in cazul Psihologiei acest lucru nu exista. Ori vorbește Honza din strada ori un psihoterapeut cu 10 ani de experiența - e același lucru, cu diferențe insignificante (asta nu înseamnă ca Psihologia nu poseda un limbaj academic, specializat, dar ca in discuția sa nemijlocita c pacientul, se limiteze la același cod de comunicare pe cae îl poseda acesta).
Cuvintele își pierd din valoarea initiala. A încercat la finalul orei sa- l înfrunt pe lector, zicandu-i ca dacă psihicul omului ar fi la fel de concret si de clar ca un fenomen al naturii - ploaia, care are condițiile ei necesare pentru a se produce - atunci Psihologia ar fi o știință la fel de rigida ca si fizica si ar poseda un limbaj la fel de concis si de "respectat" ca o știință exactă, dar nu si-ar fi atins scopul, acela de a-l ajuta pe om sa se realizeze. Omul e black box, e o jungla de instincte, si pe urma sa nu ignora.  Faptul ca vremurile/epocile/civilizatiile ne modeleaza psihicul si fiecare din aceste perioade istorice își are propriile conflicte de rezolvat, necesita noi metode de terapie, noi răspunsuri, noi cercetări, adaptari continue, maniere noi de a percepe si de a comenta acțiunile omului contemporan. 
Nu i-am zis toate astea atunci, m-am gândit la asta in drum spre cămin.
In aceeași zi am dat de un fragment din cartea lui Scott Peck, "Drumul către tine insuti": Utilizarea masuratorii a făcut ca știința sa facă pași enormi in intelegerea materiei universului. Dornic virtutea succesului ei, masurarea a devenit un fel de idiol științific. Rezultatul este acea atitudine a multor oameni de știință nu numai de sceptitism, ci de respingere categorica a tot ceea ce nu poate fi masurat. E ca si cum ar spune: "ce nu putem măsura nu putem sti; ungare niciun rost sa ne preocupam de ceea ce nu putem sti, prin urmare, ce nu poate fi masurat nu exista". 
Cred ca frustrarea profului vine din neputinta de a explica totul prin concepte rationale, prin statistici si experimente. Dar dacă Psihologia ar fi avut ca scop sa aranjeze pe rafturi informațiile cantitative/ calitative ale psihicului uman, atunci nu-si mai merita existența, era de-ajuns o știința ca statistica sau chimia sau o fuziune de științe exacte care sa explice mecanismele de funcționare a organismului uman, fără sa implice insa si latura spirituala, complexa a acestuia. 
Nu suntem făcuti totuși numai din hormoni, reflexe si dopamina."

Niciun comentariu: