sâmbătă, 26 ianuarie 2013

просвещение

Hallo zusammen.

afară ninge din plin şi de parcă mâine poimâine va fi Anul Nou dar nu... totul a trecut, rutina a revenit şi viaţa continuă cu acelaşi puls să ridice un răsărit şi să coboare un apus zilnic.
...
probabil în piesele de teatru se regăseşte deseori fiecare din noi. dorim să fim în locul actorilor, să pocnim, să strigăm sau să rîdem demonstrativ pentru a ne simţi cu adevărat noi. o să încerc să clasific un mini-top al pieselor care le-am văzut la teatrele din Chişinău în ultimii 4 ani. viziunea e subiectivă şi e formată în baza vizionării lucrărilor de cel puţin 3 ori.

1. "Chiriţa în Provincie" - un mega-show pe cinste cu o durată de 3 ore îmbibat intens cu un rafinat simţ al umorului. Îl putem regăsi pe Alecsandri prin cuvintele Chiriţei şi ale actorilor, dar nu putem să nu luăm în seamă şi glumele ironice despre societatea bolnavă în care trăim, despre politicienii şi cetăţenii de rând. organizatorii au scris negru pe alb în afiş că intrarea le este interzisă copiilor pînă la 16 ani, dar în sală împreună cu rîsele isterice ale adulţilor se pot cu uşurinţă desluşi chicotele copilaşilor de 5-6 ani. copiii într-adevăr nu înţeleg toate glumele cu tentă perversă datorită specificului vîrstei dar... regulile la noi încă nu sunt respectate pînă la capăt. costumele extravagante ale actorilor şi decorul deosebit al piesei atrage plăcut ochiul şi te face mai aproape de lumea prezentată pe scenă. noul sediu al teatrului Eugen Ionescu a bucurat prin anturajul, scena spaţioasă şi antreul încăpător pentru balul Chiriţei după spectacol. unica întrebare care îmi rămîne: cum reuşesc actorii să joace piesa atit de bine pentru al 8-lea an consecutiv??
cuvinte cheie: Chiriţa, Bîrzoieni, limba franceză, isprăvnicească, Iaşi, Safta, Monsieur Charle, Grigore, răsărită, Luluţa, bal, "ei da? ei na!", răvaş, etc.

2. "Dictatorul" - la Satiricus au loc renovări, de asta când mergeţi nu vă speriaţi că sala e mai mică, e ok aşa la moment. la această piesă am nimerit direct într-un vis al unui istoric care având mustrări de conştiinţă şi purtând reponsabilitate pentru ceea ce scrie în cărţi se întâlneşte cu toţi cei mai mari dictatori din istoria omenirii. începând cu Iulius Caesar, Hitler, Stalin pînă şi Voronin a fost prezent. şi cum în vis puterea conştientului (care este egal cu raţiune şi meditare) este redusă, marile personalităţi încearcă să influenţeze (a se citi manipuleze) mintea istoricului pentru a se prezenta într-o lumină mai bună şi pentru a ascunde faptele mârşave săvîrşite pe parcursul domniei sale. un punct de vedere foarte interesant si curajos, care desigur pune în discuţie şi problemele actuale din societatea noastră: sărăcia, guvernarea deficitară şi unilateralitatea informaţiilor care le primim  prin diverse canale. am revăzut piesa la fel de 3 ori şi o recomand spre vizionare dacă nu aţi reuşit încă.

3. "Amorul dănţuie şi feste joacă" m-a făcut să aflu despre o lucrare necunoscută pînă acum de marele Shakespeare. o comedie intrigantă cu multe elemente naţionale (costume, muzică, decor) care te face să dansezi pe scaun şi să zici: totuşi ce frumoase tradiţii şi obiceiuri avem! oricum, care e legătura cu marele scriitor britanic? ai noştri au preluat piesa şi au adaptat-o pentru mintea şi percepţia moldovenilor. laitmotivul se roteşte totuşi în jurul unor cupluri care încearcă să-şi croiască drum în viaţă prin găsirea persoanei potrivite alături. "ţîca-ţîca...". ultimul comentariu: piesa trebuie văzută numaidecît.

4. cartea "Maestrul şi Margarita" am citit-o în martie 2007 la recomandarea tatălui meu. organizam pe atunci mai des schimburi de experienţe literare şi ne împărtăşeam cu ceea ce am citit şi ce ne-a plăcut mai mult. Bulgakov îmi era străin şi nu ştiam prea mult despre el. MM a fost primul hint în acest sens. am descoperit o lume întreagă în care Wolland (diavolul) vrea să facă bine pedepsindu-i pe oamenii răi la suflet, zgîrciţi şi preocupaţi exclusiv de calitatea propriei vieti. autorul critică serios Rusia de la începutul secolului al XX-lea. paradoxal şi diavolul, considerat cea mai rea fiinţă e mai bun comparativ cu cetăţenii de rând. motivul jertfei prin opera maestrului şi viaţa margaritei te face să înţelegi că nimic nu poate exista fără un "preţ" pe pămînt. piesa la satiricus am revăzut-o de mai multe ori. cum intri în sală nimereşti în misterul lucrării, actorii te întîlnesc în sală cu lumînări aprinse înşiraţi de-a lungul sălii, iar Wolland interpretat de Viorel Cornescu m-a băgat în groază de fiecare dată prin rolul jucat realist. impresionant. recomand!

hai la teatru, lume.

Niciun comentariu: