marți, 11 octombrie 2011

"- Ce-ai făcut, Mircea?"











Sorry. Facem parte din altă generație. Marica Bălan îmi era necunoscută pînă în seara de ieri. Mircea Surdu însă a reușit să o introducă emoționant pe scenă, în mod direct. O viață de om. Un destin plin, feiricit și trist în același timp prezentat într-un film documentar de 60 minute. 60 minute pentru a reda talentul actoricesc și vocea minunată a d-nei Marica. Au fost incluse și amintirile oamenilor ce au cunoscut-o și chiar au lucrat cu ea. Îmi i-au cîteva secunde să fermentez cele văzute și auzite. D-na Maria nu a avut copii. În mai multe scene din documentar repetă că este tristă. Cînd era tînără, buclele negre, ochii căprui și sclipitori îi descriau frumusețea. "Lume, lume, soro, lume"... A ajuns acum bolnavă, uitată de toți într-un centru de reabilitare pentru bătrîni. Fără nimic. Singură și tristă. Fiorii nu te lasă cînd apar scenele din azil. E trist, bolnăvicios și uitat de lume locul cela. Uitat și de autorități, de altfel. Documentarul a fost filmat în decursul a mai multor ani ani și îmbucurător e faptul că d-na Marica apare spre sfîrșitul filmului cu ochii reînviați și sufletul mai deschis. Seara de ieri, cu multe flori, aplauze și recunoștință (întîrziată) din partea publicului și autorităților cu siguranță vor prelungi viața marei artiste ieșite ieri din anonimat cu ceva anișori.
La Mulți Ani cu Sănătate, Marica Bălan!

Niciun comentariu: