duminică, 19 decembrie 2010

Înţelepciuni Druţiene


Am o slăbiciune faţă de textele druţiene. Le pap pur şi simplu când le am în faţă şi abia aştept să iau o altă lucrare pentru a o reciti. Anume reciti, pentru că de fiecare dată descoperi ceva nou şi pentru că aproape totul s-a citit cel puţin o dată. Orice fragment, care de altfel e scris pe înţelesul tuturor conţine numaidecît adevăruri rupte din viaţa simplă dar demnă de pe planeta moldavă. Iata cîteva din ele, lucrarea "Clopotniţa":

- Să vedem mai întîi din ce neam se trage şi cu ce fel de aţă taie mămăliga părinţii ei.

- Inteligenţa omului vine de la mama, şi nu de la locul pe care-l ocupă pe scara socială.

- Noi în Moldova, tot alergînd ba după una, ba după alta, am ajuns a sărbători numai două zile pe an - Naşterea şi Învierea Domnului. Zilele de după beţie nu pot fi luate în consideraţie, deoarece sunt dedicate refacerii. Şi apoi, există anumite îndoieli că în acele zile sufletul îl caută pe Domnul. Şi e păcat, pentru că, precum zice Renan - lumea se împarte în cei ce-l caută şi cei ce l-au găsit deja pe Dumnezeu. Restul nu sînt decît nişte animale.

- Viaţa omului este un inel într-un lanţ nesfîrşit, format din inele asemănătoare, iar inelele în lanţ, după cum ştie toată lumea, nu se fac pentru a ne juca cu fiecare în parte, zicînd: ia măi, ce mai inel trainic şi frumos. Dacă ţine lanţul, înseamnă că şi inelele sunt bune. Dacă se rupe, nu mai contează calitatea inelelor rămase întregi.

- Parcă azi, citind versurile lui Eminescu, voi n-auziţi şoapta tăinuită a poetului, durerea şi tristeţea lui? Citind amintirile lui Creangă, nu simţiţi cum rîde bătrînul, domol, tăcut, pe sub musteaţă? Dar cronicarii noştri, dar acel geamăt ieşit din pieptul bătrînului Neculce, cînd se opreşte el deodată din povestit pentru a zice : oh, sărmana Moldovă! Tu eşti precum un pom la răscrucea drumurilor şi vremurilor - cine trece, rupe din el şi se duce.

- Dragă Marie, Căpriana, fiindcă a venit vorba, e unul din cele mai vechi sate, pomenite încă de cronicari... Cîndva prin părţile acestea erau numai păduri. Singura aşezare omenească stătea cocoţată colo sus, în vîrful dealului. Se zice că ridicată a fost cocioaba ceea de-un sărman călugăr, unul Daniil, alungat din mănăstire pentru semeţia cuvîntului sincer şi deschis, pentru îndrăzneala de-a spune tuturora verde în faţă ceea ce avea de spus. Rău de gură cum era, mai mult îşi petrecea vremea prin exiluri, drept care a şi fost poreclit Daniil Sihastrul.

- ...odihna oşteanului biruit zace pe acelaşi cîmp de bătaie, unde a fost înfrîntă oastea lui.

- Femeia femeie rămîne. Femeile trăiesc mai mult cu ziua de azi, iar dacă şi recurg din cînd în cînd la trecut, o fac mai mult pentru a-şi aminti, dacă nu cumva fostele prietene au urzit ceva împotriva lor.

- Patima de a îngriji de bărbat e un fel de cult la femei. Bărbaţii, în viziunea lor, sunt şi ei un fel de copii. Ziua în care femeia nu s-ar fi îngrijit de bărbat, ar fi ca şi cum pierdută.

- A studia istoria unei lumi nu e lucru chiar atît de greu. A frămînta şi a înţelege propria ta viaţă - iată o muncă pentru care mulţi sunt chemaţi, puţini sunt aleşi.

- A spus Andre Malraux undeva că, de cum au apărut maşinile, omul s-a ieftinit, şi cu cît progresează tehnica, cu atît scade preţul omului.

Niciun comentariu: