luni, 13 septembrie 2010

Fresh Meat

Azi mai nou în loc de o diplomă obţii 2 timp de aceeaşi 5 ani. un fel de "добровольно-принудительно" în special înainte de ultimii 2 ani care promit să-ţi ridice considerabil cunoştinţele într-o anumită specializare. tu însă realizezi pe parcurs, că puţine dintre obiecte sunt noi, aceeaşi profesori rămîn, ore mai puţine dar în acelaşi timp de angajat e dificil. trebuie să fii la lecţii. dar s-a trecut şi peste asta. ca prin vis a trecut alegerea temei de master inclusiv şi susţinerea la începutul lui iunie.
Acum întrebarea existenţială: mai departe CE?
Răspuns: Şcoala.
De ce?
Pentru că mi-am dorit încă din timpul practicilor de la universitate să gestionez cu toate responsabilităţile şi sarcinile desfăşurate de psihologul şcolar. pentru că am mers conştient pe acest drum ştiind bine că procesul de călire va fi mai rece ca apa muntelui dimineaţa. vreau să încep cu acea sumă mică, dar obţinută prin multe acte oficiale semnate şi aprobate de şefi, care te privesc de parcă te văd prima dată în viaţă şi straniu de parcă le-ai fi dator cu ceva. şcoala totodată e un teren enorm de a experimenta. numai că sensul nouţiunii "experiment" în acest context îşi pierde din intensitatea specificului de a provoca şi de a controla stimulii şi reacţiile, totul desfăşurîndu-se în limite şi în baza codului deontologic.
Şcoala pentru că am vrut să confrunt acel stereotip al tînărului specialist aka verde la minte, necopt, lipsit de motivaţie sau chiar prost.
Dar cel mai principal, am ales şcoala pentru că subiecţii principali rămîn a fi copiii, pre- şi adolescenţii. sunt toţi aşa de diferiţi, unici şi interesanţi, încît de fiecare dată pun la îndoială rezultatele obţinute la un test anume, categorisirea lor în doar 4 tipuri de personalităţi fiind foarte limitată comparativ cu palitra de trăsături de caracter şi comportamente manifestate de copii în special la pauză încît abia de-ar încape într-o enciclopedie.
Şcoala pentru că anume aici poţi fi alături de probleme reale. încercaţi să realizaţi aşa o însărcinare: "întocmeşte lista copiilor cu un părinte şi cu ambii părinţi peste hotare". pe lîngă întocmirea ei urmează şi elaborarea unui program de lucru cu aceşti copii. şi trece un uşor curent electric cînd dai de aşa informaţie "munteanu igor, ambii părinţi peste hotare din 2007, igor nuu igoraş de fapt, fiind din 2000". şi aşa înmulţim la multe cazuri. felurite, de toate mai pe scurt.
Este nevoie de psihologi şi consilieri şcolari, puţini dintre profesori din păcate sunt prieteni pentru elevi. desigur şi elevii de azi nu mai sunt cei de altă dată dar oricum cadrul didactic e cel instruit, cu o varietate de metode şi experienţă în spate... şi totuşi mult tradiţionalism de observat la noi în şcoli. din păcate.
Cu siguranţă e o provocare pe care mi-o asum şi încerc să-i fac faţă.

01˙01˙01 uo pǝʇɐpdn

4 comentarii:

Alex spunea...

Wow! Inteleg ca e o alegere definitiva.

La care scoala sau liceu vei activa?

panu4i spunea...

de ce "Wow!" ?
e o decizie definitiva pentru un an precis, mai departe insa vedem.
liceul teoretic Traian e de fapt institutia.

Manana Rusnak spunea...

Mult succes si bafta Irina. Daca as fi eu idealista(sa ne prefacem ca nu sunt )tot asi merge la scoala..mmmm..tarim unde poti atitea obserava si" experimenta". sunt de acord ca este un traseu necesar pentru a te forma ca profesionist- sa le ai toate odata e chiar "nefilosofic".
Deci, tin pumnii sa ai o perioada cit mai interesanta! ;)

Irina spunea...

multumesc mult Mariana. imi place mult ce fac la moment iar asta e cel mai important. sa vedem ce va fi mai departe. noi apropo demult n-am vorbit, trebuie de corectat :)