duminică, 19 aprilie 2009

Any ideas for future?

S-au adunat foarte multe și nu știu dacă reușesc să organizez bine gândurile și informația.
Mă întristez nu după discuția cu bunelul care încă trăiește cu mare nostalgie pentru vremurile trecute și cu ură pentru autorul operei Perestroika, dar mă întristez după un simplu calcul de înmulțire, estimînd aproximativ cîți oameni trăiesc cu așa scheme cognitive. Și cifra nu e mică deloc. Oameni care trăiesc cu noutăți pregătite într-o bucătărie după aceleași recete ani la rînd. Oameni pentru care schimbarea e un termen greu de acceptat iar puținul e acceptat și prețuit, deoarece poate nu fi deloc. Și nu e vina lor. Problema e că ei au influență asupra altora, formîndu-se astfel un fel de contagiune.
Cu tot patriotismul și pozitivismul meu față de poporul nostru bun și țara natală cu priveliști frumoase, în ultimul timp mă încearcă niște sentimente triste și gînduri de plecare cu aer euro-vestic. Pe lîngă evenimentele petrecute imediat după alegeri, am analizat și factura telefonică din ultimele luni. M-am speriat. Puteam liber face o hartă a lumii din orașele enumerate acolo. Plus, prietena urgent e internată în spital, pentru o mică intervenție. Am fost alături de ea, desigur. Dar, m-am îngrozit spre ce clădire ne îndreptam. Speram pînă în ultimul moment că greșisem adresa. Nu, nu am greșit și am pășit pragul cu grijă să nu nimerim teracota scoasă din loc. Acest moment mi-a adus aminte și de experiența mea din anul trecut de la Spitalul Sfînta Treime. Condiții bune, dar surorile medicale aveau niște atitudini față de noi parcă eram ultimii criminali de pe lume. Medicamentele zburau vreun metru în aer pînă să ajungă pe noptiere. Nemotivare și dezinteres total. Cum se mai spune pe la noi cînd se adună - toate odată.
Dar, mă întreb cum și cît se poate de trăit în aceste condiții?
Eu sper că nu mai rămîne mult.
La fel ca și într-o familie, dacă tatăl e aruncat cu pietre și vorbit de rău de proprii lui copii, poate el se va opri și-și va pune întrebarea: -Poate într-adevăr eu ceva fac nu bine? Poate trebuie o schimbare în mine?
Și totuși, eu sper.
Poate nu am ales momentul potrivit pentru a scrie aceste rînduri, dar glasul sufletului nu cunoaște dată, oră, vreme..

Hristos a Înviat și Paște Fericit tuturor!

Niciun comentariu: