miercuri, 19 noiembrie 2008

Studiu de caz

Desigur nu poti spune multe despre o perosana dupa prima intalnire, totusi anumite impresii se creeaza, nu neaparat aparente.
Iesisem intr-o seara in oras cu prietena, care la randul ei era cu un baiat. Au lucrat impreuna in tara posibilitatilor. Baiat bun, vorbeste engleza, cu mici greseli, dar ne-am inteles cumva. La un moment dat, cand cele 2 sticle de bere au inceput sa-si spuna cuvantul, faza a coincis cu (,) comanda desertului, baiatul a chemat chelnerita. Dar nu simplu. I-a zis ceva de genul "Mamasita, vino incoace", fraza insotia de semnul facut din mana, bine cunoscut de toti. Plus a repetat gestul. Am insistat sa inceteze. Aaaah! Inadmisibil! Cum pot oamenii sa fie asa? Sau poate eu sunt prea corecta, veti spune..? Nu stiu, cert e ca m-am suparat imediat si desigur el a inceput sa se justifice, zicand tot felul de prostii, anume prostii. Ca el stie sa se comporte si sa vorbeasca cu oamenii, accentuand ca se cunoaste cu oameni "mari". De parca chelnerii nu sunt oameni si nu trebuie sa-i respectam. Mi-am adus aminte de cuvintele: "Profesia nu determina personalitatea omului". Desertul nu a mers bine si seara s-a finisat pe o nota nu prea buna. Desi lui i s-a parut ca mi-a trecut si uitasem cazul.
Apreciez simplitatea si modestia. Fiecare din noi merita sa fie respectat, indiferent de statut social sau profesie.
Dale Carnegie a spus: "Великий человек демонстрирует свое величие тем, как он обращается с маленькими людьми".

2 comentarii:

Thankful2God spunea...

Bine remarcată şi relatată faza. Doar că oricât de puternic, fizic, spiritual sau mintal nu ai fi ... uneori trebuie să calci/treci peste persoane/situaţii. Pînă şi zeii nu au fost perfecţi, deşi erau apreciaţi ca 'role model'. E paradoxul uman, care provoacă catalogări şi dispute.

panu4i spunea...

din pacate, asa e..
multumesc pt comment.