miercuri, 12 noiembrie 2008

Sau poate asa e mai bine..?

Suntem oficial majori la varsta de 18 ani, dar inca suntem total dependenti de parinti (si vom ramane asa mult timp inainte). Americanii devin majori la 21 de ani, ei insa sunt deja independenti. Au deja cel putin o experienta de lucru. Pe noi parintii ne sustin, spun ca o sa reusim, viata e inainte. Dar mai este o chestie: acolo tinerii sunt incurajati sa lucreze de cand sunt adolescenti, li se creeaza si conditii. Eehhh, pragmatismul american. Poate acest lucru mai vorbeste si despre natura relatiilor dintre copii si parinti: respectiv la noi sunt mai stranse, relatii armonioase dintre generatii. Ei sunt mai distanti, reci intre ei. Generation gap-ul se simte mai pregnant.
Ambele variante au si plusuri si minusuri, totusi care e cea mai buna?

Un comentariu:

Thankful2God spunea...

Depinde de cum abordezi problema, la general, generation gap-ul e binevenit pentru continuitate umanităţii şi evoluţie, la particular se pierd valoriel familiale.