vineri, 17 octombrie 2008

Imaginea psihologului la noi acasa


Desigur ca tine de fiecare in parte cum interpreteaza si vede lumea cel inconjoara, tine de nivelul general de cunoastere si cultura. Fiecare din noi e diferit si are dreptul la propria parere. Totusi, vorbind cu mai multi oameni am observat 3 reactii/raspunsuri unanime atunci cand afla studiez psihologia:
1. "-Wow! Psihologie? Azi e actual si e lucru de perspectiva in acest domeniu."
2. "-Hmm, psihologie? Da, sunt multe idei filosofice de analizat in acest sens."
3. "-Pffff, psihologie? Aveti ce invata si voi pe acolo, ceva? In genere, pentru ce avem nevoi de psihologi?"
Intentionat am inceput cu partea pozitiva a lucrurilor :) imi face placere sa discut cu oameni, care realizeaza importanta acestei stiinte, mai ales in contextul din tara noastra. De obicei, sunt informati, au citit crampee din operele lui Freud, stiu ce-i anxietatea si ceva metode de coping cu stresul. Dupa aceste discutii, imi vin tot felul de idei, sunt inspirata pentru a face ceva util. Dar sunt putine persoane la noi care pot oferi o asemenea stimulare.
Confundarea psihologiei cu filozofia nu e intamplatoare, prima avand provenienta din cea de-a doua disciplina. Dar, delimitarea a avut loc la sfirsitul secolului al XIX-lea, odata cu aparitia primului laborator stiintific de psihologie din Leipzig (Wundt). De atunci exista drumuri diferite de dezvoltare pentru aceste stiinte. Totusi, multi incurca sau chiar pun semnul egalitatii intre ele.
Ultima "abordare" ma deranjeaza cel mai mult. Si inca e putin spus. Cunostintele celor din jur se reduc la sedintele de consiliere, in care clientul vorbeste, psihologul ofera sfaturi, pentru acest lucru achitandu-se o anumita suma de bani. Prima greseala, este faptul ca psihologii NICIODATA nu ofera sfaturi! Cu scopul de a nu-si lua responsabilitate pentru actiunile ulterioare ale clientului. In timpul discutiei psihologul asista si sustine persoana sa gaseasca solutia eficienta. In genere, psihologia nu se opreste aici. Ea ne ajuta sa facem o predictie (relativa, ce-i drept) a comportamentului uman in diferite situatii. Stiind ce va face altul ne vom controla noi mai usor, nu vom pierde in van nervii. Si asta nu e tot. Trainning-uri de dezoltare si cunoastere personala, activitatea psihologului in scoala, intr-o organizatie, intr-un ONG. Si lista poate continua...
Din pacate, la noi cel mai des intalnit raspuns este varianta nr. 3. Nu e de mirare, suntem intr-o perioada de tranzitie, "psihologia" si mentalitatea trecutului ne urmareste inca. Depinde mult cum se va manifesta noua generatie de psihologi.

Niciun comentariu: