Pages

vineri, 31 ianuarie 2020

Creșterea are nevoie de timp, răbdare și spirit calm

Maternitatea este una din cele mai frumoase perioade din viața unei femei și pe lângă greutățile manifestate prin lipsa de somn lung și stabil, sarcini permanente și grija față de copii, aceasta oferă multe lecții utile și frumoase, insight-uri pline de revelație din timpul creșterii puilor. 

Pun pariu că fiecare părinte se întreabă deseori: oare când și al meu copil va crește și nu va fi nevoie să-i fiu în permanență alături?

Ne întrebăm de asemenea:                                              
Poza 1 cu turnul
🛌 Când va adormi și dormi singur?        
🛴 Când se va juca singur?
🥦 Când va mânca singur?
👣 Când va merge odată?
🆎 Când va cunoaște toate literele?

Adăugați variantele voastre în comentarii.

Mi-am pus și eu aceste întrebări, în repetate rânduri, însă acum le alung și savurez fiecare secundă, în care sunt chemată de băieți să petrecem timpul împreună. Fiecare secundă din copilăria lor e prețioasă, unică și ireversibilă. Am învățat să accept tempoul individual al fiecăruia dintre ei și să nu mă orientez după ritmul văzut la alți părinți de pe rețele sau din cărți. Clar, e curios să vezi dezvoltarea altor copii și să te informezi din cărți, însă doar copilul propriu ne dă indiciile corecte în povestea noastră.

Uităm deseori, totodată, că unele comportamente, cum ar fi dormitul aparte și pe tot parcursul nopții au nevoie de timp, pentru a fi pur și simplu învățate de copil. Învățate și deprinse alături de părinți răbdători și calmi. Ușor de spus, mai greu de făcut, dar e posibil.

Am învățat să am răbdare, până a venit acel moment, în care Andrei, a construit de sine stătător turnul din cuburi mici. Ca bonus, piciorușele mesei primesc acum suport suplimentar din setul-constructor (vedeți poza 2). Mi-a trebuit mai mult timp să accept, că pasiunea lui pentru cabluri și elemente tehnice a amânat deprinderea literelor și interesul pentru activități de învățare. Acum trebuie dimpotrivă să am răbdare, pentru că sunt ușor tachinată de câteva ori pe zi, ca să-mi vocifereze literele de pe toate cutiile și ambalajele din casă. Am oferit timpului, timp.

Nu mă grăbesc nicăieri. Sunt un observator activ al copiilor mei, zilnic încercând doar să asist creșterea lor calitativă. Și nu e neapărat să coloreze, să traseze linii sau să facă alte activități din caiete pentru vârsta lor. Găsesc o discuție, o plimbare sau lectura unei cărți împreună, mult mai importante ❤️ Restul va veni și el cândva.

Poza 2 cu turnul lui Andrei
Sunteți de acord, dragi părinți?